Am un amic foarte bun care
a divorţat de curând. Nu a ţinut mult căsnicia, dar a ţinut
îndeajuns pentru a-l schimba, iar divorţul a venit ca o lovitură
de pantof cu toc în creşetul capului. El era obişnuit cu
încălţările feminine expuse strategic pe grumazul său, aceasta
fiind o stare de fapt pe care o acceptase şi cu care se obişnuise.
Nu ştiu de ce dar de câte ori mă uit la o relaţie destrămată
parcă văd totul în cod binar, ca Neo. Toţi spun că suntem unici,
dar majoritatea reacţionăm similar în situaţiile în care ne pune
viaţa. Totuşi, aceste reacţii sunt schimbate total faţă de cele
ale bărbatului din trect – să spunem faţă de ale bunicilor
noştri masculi. Bărbatul din secolul ăsta este altfel decât
bărbatul din vremurile trecute din cauza întruchipării femeii
într-o entitate independentă, dar care are nevoie mereu de atenţia,
dragostea şi prezenţa bărbatului. Mă simt ca într-un muzeu de
ceară când încep şi analizez tipologiile femeilor moderne –
toate au devenit atât de previzibile când vine vorba de
interacţionarea pe termen lung cu un bărbat, încât ar trebui să
ne scriem pe frunte în ce clasă de obedienţă ne încadrăm, ca
ele să mai salveze din timpul cu dresajul.
Ok, e şi vina bărbatului
că a acceptat pizdificarea, iar femeile au profitat din plin de
asta. Un om mai în vârstă mi-a zis zilele trecute ce a înţeles
el din 30 de ani de convieţuire cu soţia : „ Nu
renunţa niciodată la virilitatea ta masculină. Femeia ştie
întotdeauna ce vrea, dar îşi setează scopurile în funcţie de
slăbiciunile bărbatui. Nu o laşi să meargă pe drumul ăla, nu va
merge.”
Revin la prietenul meu
divorţat. Îşi plânge de milă că nu va mai găsi pe cineva la
fel ca ea, iar eu îl contrazic de fiecare dată şi îi spun că pe
cineva ca ea e uşor să găseşti, dar pe una diferită...greu,
tată! El nu mai găseşte una care a făcut ce a făcut şi, în 3
ani de relaţie, el nu a ieşit măcar o dată la bere cu prietenii
săi! Nu mai găseşte o soţie care să-i reproşeze mereu câte
ceva pentru a nu se obişnui animalul cu binele! O să spuneţi că e
fraier. FALS! A fost doar omul care a făcut compromisuri pentru a
face, în accepţiunea lui, bine pentru casă. Că nu a ieşit bine ,
nu avea de unde să ştie. De fapt avea, dar n-a ieşit la bere cu
băieţii. FAPT – când renunţi la haită, ai renunţat la tine!
